Povestea creionului

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.

Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Cheia

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

Camila

Un negustor grec avea trei fii. Dupa moartea sa, el lasa mostenire celor trei copii ai lui 19 camile.Dar el le-a spus copiilor sa le imparta in felul urmator : fiul cel mare sa ia jumatate din numarul camilelor, cel mijlociu 1/4 din toate camilele, iar cel mai mic 1/5 din numarul lor.

Dupa moartea tatalui lor, cei trei feciori au incercat sa imparta intre ei camilele asa cum lasase cu limba de moarte parintele lor. Dar neizbutind sa faca imparteala, au cerut sfatul invatatului Pitagora. Astfel ca Pitagora se duse impreuna cu tanarul in grajd si ii dadu acestuia o camila, spunandu-i ca acum daca va merge acasa va putea rezolva problema mostenirii fara nici o dificultate. Tanarul se duse acasa putin nedumerit, dar cand ajunse acasa isi dadu seama ca acum avea 20 de camile si totul se putea rezolva mai usor.

Feciorii facura urmatoarele impartiri :
20 : 2 = 10
20 : 4 = 5
20 : 5 = 4
10 + 5 + 4 = 19 camile

Dupa impartirea facuta, cei trei feciori au observat ca au o camila in plus. Bineanteles ca aceasta era camila marelui invatat Pitagora asa ca se duse toti trei si o duse acestuia inapoi, multumindu-i pentru ajutorul dat.

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza
CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am
DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Lucruri marunte

Un profesor de filosofie stătea în fata clasei având pe catedră câteva lucruri.

Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneză gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au convenit că era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacă borcanul era plin iar acestia au fost de acord că era.

Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stătea treaba iar acestia au răspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedră două cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit, "as dori să întelegeti că acest borcan reprezintă viata voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sănătatea, prietenii si pasiunile voastre, si că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viata voastră ar fi tot plină."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte"

"Dacă veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde să puneti mingile de golf si pietricelele"

"La fel si în viată, dacă îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine."

"Acordă atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacă-te cu copiii, fă-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cină, joacă golf, vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileste-ti prioritătile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea. Profesorul a zâmbit:
"Mă bucur că întrebi asta,ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viata ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten."

Sentimentele ....

Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva calităţi ale omului.

Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea. INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?

"Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc", explică NEBUNIA.

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă. De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui.

Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte. NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care , aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni. Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE. Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE. O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE. În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.

EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.

MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu. Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.

Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate. Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.

"Un milion!", zise NEBUNIA. Şi începu să caute.

Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi. PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor. Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL. Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.

De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA. A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă. Aşa i-a găsit pe toţi. TALENTUL era în iarba crudă NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată. MINCIUNA, în spatele curcubeului Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.

Doar DRAGOSTEA nu era de găsit. NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor. Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri. A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere. Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI. NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.

De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea. De aceea se spune că "Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte!"

Cel ce inseala...

Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun.

Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?! Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.

Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic. In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

Un prieten

Paul, cu o figura trista si abatuta, se intalni cu prietena sa Carla intr-un bar, la o cafea.
Deprimat, incepu sa se descarce in fata ei, povestindu-i despre toate preocuparile sale... munca... banii... scopul sau in viata!... Totul parea sa ii mearga prost.

Carla baga mana in geanta, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise:
- Vrei aceasta bancnota?
Paul, putin confuz, la inceput ii raspunse:
- Bineinteles Carla... sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
Atunci Carla lua bancnota intr-o mana si o stranse cu putere pana cand facu un mic ghemotoc. Aratandu-i ghemotocul lui Paul il intreba din nou:
- Acum o mai vrei?
- Carla, nu stiu unde vrei sa ajungi, dar sunt in continuare 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Carla desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca cu piciorul, pana cand se murdari toata.
- Tot mai vrei bancnota?
- Asculta, Carla, tot nu inteleg unde vrei sa ajungi, este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea....
- Paul, trebuie sa stii ca chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna... Ceea ce trebuie sa te intrebi este cat valorezi in realitate, nu cat de mult poti sa fii abatut intr-un anumit moment.

Paul ramase nemiscat uitandu-se la Carla fara sa zica un cuvant, in timp ce mesajul ii intra bine in memorie. Carla puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse:
- Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine... dar trebuie sa imi dai o banconta noua de 50 EURO ca sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie.

Il pupa pe obraz si se indrepta catre usa.
Paul privi bancnota, zambi, o privi din nou si cu o energie noua il striga pe ospatar sa plateasca consumatia...

A fost odata ca niciodata ....

A fost odata ca niciodata un print minunat de frumos care traia singur in castelul sau de cristal.

Era atat de curat, de transparent si atat de frumos tot domeniul pe care isi zidise palatul. Doar uitandu-te la gradina sau la palat si te-ai fi indragostit si ti-ai fi dorit sa nu mai pleci de acolo niciodata. De atatea ori muritorii ajunsi la portile Cetatii de Clestar au pierit ramanand cu ochii pironiti la gradina si la palat, tanjind sa fie lasati inauntru.

Printul visa sa iubeasca si sa fie iubit, dar nimeni n-ar fi putut trai in frigul din cetatea lui, dupa cum nici el n-ar fi putut trai in soarele care stralucea departe, dincolo de peretii palatului sau. Se uita adesea in zare la zanele scanteietoare ale focului care dansau in noapte. Cantau atat de frumos! Visa si isi dorea ca intr-o noapte una dintre aceste zane sa vina la el si sa-l elibereze de blestemul care nu-l lasa sa simta nimic altceva decat gerul. In fiecare noapte lacrimile lui se transformau in flori de gheata care umpleau gradina. Si in fiecare noapte zanele scanteiute dansau si cantau fara sa aiba habar ca sunt privite.

Intr-o noapte, cea mai mare dintre zine, Zana Scanteiuta, dansand cu patima si cantand mai fara griji ca de obicei s-a pierdut de celelalte. S-a tot invartit, s-a tot sucit zana incercand sa-si dea seama unde se afla pana cand s-a pomenit la portile care ingradeau palatul Printului de Gheata.

Fericit ca visul lui se implinise, printul a luat-o pe zana si a inchis-o in beciurile palatului gandindu-se ca astfel o va pastra pentru totdeauna.

"Lasa-ma sa ies, bunule print! Am sa mor de singuratate", se ruga zana.Dar nu era nimeni care s-o auda.
"Lasa-ma sa ies si am sa-ti daruiesc toata pasiunea pe care o poate da cineva. Am sa-ti dau inima mea", plangea zana.

In cele din urma, ea a reusit sa induplece inima de gheata a printului si acesta a eliberat-o din beciuri. Era pe jumatate moarta, iar el a incercat sa o vindece. Printul ii daruia flori de gheata, dragoste de gheata, sarutari inghetate. Cu toate ca era foarte slabita, zana se bucura de ceea ce primea.

Intr-o dimineata, pe cand soarele rasarea peste cealalta parte de lume, zana privind pe fereastra i-a cerut un sarut. Printul a simtit cum se frange ceva in el si gandindu-se ca zana va muri a uitat ca el era de gheata si ea era facuta din foc. Din ochii lui au curs lacrimi de gheata. Doar ca de asta data acele lacrimi erau mai calde ca oricand.

"Nu muri, zana mea! Da-mi dragostea ta!", i-a cerut el.
S-a apropiat de patul zanei si i-a dat o sarutare. Universul intreg s-a schimbat in timpul acelui din urma sarut al mortii si intreaga lume a printului s-a transformat intr-un lac. Pe unda apei aluneca fermecator o pereche de lebede, iar undeva imprejur, zanele scanteiute cantau:

"Iubeste-ma, alege-ma,
schimba-mi destinul c-un sarut,
inmoaie-ti inima sa-ti pot fi zana
du-ma pe undele vietii de la inceput"

Povestea soricelului

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.

"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.

Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse. "Este o apcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"

Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"

Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel."

In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana.

In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermerul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.

Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul. Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol. Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Trebuie sa ne protejam unii pe altii si sa facem un efort special pentru a ne incuraja reciproc.