Povestea ochilor

A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi , din cauză că nu vedea.
Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute.
Într-o zi ea i-a spus lui: "Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine."
Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a întrebat-o: "Acuma, că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?"
Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi, a şocat-o.
Ea nu se aştepta la asta.                                                
Gândul, că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei, a făcut-o să-l refuze.
Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând:
"Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!"


Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape întotdeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii.
Viaţa este un cadou!
Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească.
Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce.
Astăzi, înainte să te plângi despre viaţă, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.
Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casa sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă.
Şi, când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă.
Şi, când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu că eşti în viaţă!
Înainte să arăţi cu degetul şi să condamni pe cineva, adu-ţi aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat şi noi toţi trebuie să răspundem în faţa Creatorului nostru.